29 august 2010

Gânduri

Nu pot vedea lumea ca pe o autocreaţie bezmetică şi impersonală, dominată de hazard, ci ca pe lucrarea unui Creator, care pe lângă toate însuşirile cunoscute este şi cel dintâi şi cel mai desăvârşit artist, Cel ce îl cheamă pe om să-i descopere şi să-i admire creaţia.  Când am asistat la eclipsa din '99 m-am gândit că Cineva chiar a vrut să vedem acel spectacol mareţ şi fascinant al naturii. Gingăşia şi frumuseţea ei cum au aparut? Cine dă culori florilor? Mă îndoiesc de faptul că materia ar avea nevoie de estetic, ei îi este suficientă eficienţa.
Măsura evoluţiei umane nu are ca referinţă soluţia amorala a paradigmei evoluţioniste ştiinţifice sau atee. În ce mă priveşte am simţit că am evoluat cu adevărat abia cand mi-am dat seama că ştiinţa şi filosofia nu oferă răspunsuri şi nici soluţii la întrebările fundamentale, pentru că nu pot trece de limitele materiale fireşti în care se înscriu, ci numai raportarea la Dumnezeu.  Pascal, acest mare mistic al occidentului, pe care mulţi îl citează cu aşa-zisul pariu enunţat de el, a spus în Cugetarile sale o vorba care mie îmi place în mod deosebit sî care arată măreţia omului în calitate de chip al lui Dumnezeu, şi întru asemănare cu Acesta şi superioritatea lui în faţa Universului impersonal: "Universul, în imensitatea lui, mă înghite ca pe o nimica toată. Prin gândire, eu îl cuprind.”

09 august 2010

Memoria pietrei

Cîndva priveam pietrele şi un înţelept mi-a spus că sînt iubiri pierdute.
De aceea te rănesc atunci cînd calci pe ele.
Apoi m-a privit zicîndu-mi: „las-o, uit-o, viaţa merge-nainte”.
Dar vorbele se loveau ca de piatră căzînd cu zgomot, sparte-n bucăţi.
Sînt milioane de ani de atunci şi viaţa lui a mers înainte.

Piatra însă n-are viaţă, are doar memorie.

Cîndva, demult, priveam pietrele pe un mal de mare.
Îmbrăcată-n alb, s-a ridicat pe vîrfuri şi m-a sărutat pe obraz.
Mai tîrziu a rostit un simplu „nu” lasîndu-mi doar amintirile.
Au trecut milioane de ani de atunci şi viaţa ei a mers inainte.
Acel ţărm nu mai este, doar o piatră sfărîmată în mijlocul apelor...(C.M.)