Pete solare 5.04.2006

Pete solare 3.04.2006

Luna văzută prin telescopul meu

Pete solare 31.03.2006

Cine eşti tu, străine? Din ce frânturi de infinit şi în umbra cărui fir de praf ai apărut pe calea vieţii? Cine îţi călăuzeşte paşii şovăielnici, venind de niciunde şi mergând spre nicăieri, cine îţi cunoaşte şi cine îţi preţuieşte misterul gândurilor? Amurgul cărui soare te îndeamnă la odihnă şi apăsarea cărei mâini o simţi pe umărul tău?

9 ianuarie 2005

Am fotografiat cometa Machholz lângă Pleiade şi sunt extrem de încântat de realizarea mea. E prima astrofotografie pe care o fac şi, având în vedere cu ce aparat am pozat, chiar a ieşit bine. Pentru curioşi, cometa e punctul verzui din centru.

22 noiembrie

Myrdal iubito,
Mă simt din ce în ce mai singur, apăsător de singur, inchis ca o gâză într-un borcan din care mi-e cu neputinţă să ies.
Nu ştiu dacă singurătatea este cea mai mare problemă a mea, cât mai ales tristeţea. Sunt copleşit de o tristeţe ce îmi pare fără margini, apăsătoare, ca o enormă greutate ce mă striveşte şi mă împiedică să respir. Şi nu ştiu cum voi scăpa de ea pentru că nu există ieşire din adâncul în care mă aflu.

Citesc în continuare vol. I din Jurnalul M.L. Nu-mi vine să cred ce războială intensă a fost în perioada aceea între Romania de “acasă” şi cea din Vest. Un roman poliţist este nepuntincios în a reda realitatea.

Aseară, plimbare în parc. Senzaţia că păşesc într-un sit arheologic. La tot pasul vestigii ale unei lumi apuse.

Bronzată, cu şuviţa hippie în păr, Roxana este de o frumuseţe radiantă. Baieţii întorc capul după ea, fetele o privesc critic şi parcă cu invidie.

Citesc jurnalul Monicăi Lovinescu şi mi se pare interesant să rememorez frânturi ale unui timp pe care l-am străbătut cu capul în nori. Multe nume cunoscute şi întâmplări de care auzeam pe la Europa Liberă sau Vocea Americii, însă fără să mă afecteze prea tare. La începutul anilor '80 eram un licean îndrăgostit, fluşturatec si superficial. Acum, citind Jurnalul, întâmplările din acea vreme îmi revin în minte: “scandalul” Meditaţiei Transcendentale, războiul din Malvine, “stocomanii”, situţia din Polonia, disidenţele interne, decretele stupide ale lui Ceauşescu etc. Păcat că am de lucru şi nu pot citi mai mult. În plus, referirile elogioase la adresa lui Liiceanu şi a carţii lui “Jurnalul de la Păltiniş”, pe care nu am apucat să o citesc în întregime, m-au incitat şi m-au determinat să reîncep lectura ei.

Vama Veche - 2004

Luni m-am întors de la Vama Veche. A fost o surpriză mai mult decât plăcută. O lume despre care nu ştiam că există. Libertate şi lipsa convenţionalului. Un loc unde fiecare face ce vrea fără ca ceilalţi să aibă ceva împotrivă. M-am îndrăgostit la prima vedere. Aştept proxima ocazie pentru a mă reîntoarce acolo. …Să dansez pe plajă la două noaptea…

___________

Azi, în anul de graţie 2007, părerile despre acel loc sunt mult mai aproape de punctul diametral opus. Vama Veche a devenit de fapt, ca majoritatea staţiunilor litorale, dar ceva mai abitir decât restul, un loc al rătăcirii şi căderii lumeşti. Adevărul este că lumea s-a schimbat şi vremurile când studenţii mergeau să-şi petreacă vacanţele la mânăstiri, riscând chiar şi închisoarea pentru asta, au trecut. Tinerii noştri riscă închisoarea drogându-se pe plajă la Vama Veche, iar chipul schimonosit al libertăţii -libertinajul cu toate accesoriile sale: dezmăţ sexual, rock, alcool- îi hipnotizează şi îi atrage ca pe gâze în jurul unui bec aprins în noapte.