Am visat cum
vieţile noastre curgeaucătre rîul Babilonului,
lîngă care am şezut şi-am plîns.
Nu mai ştiu de ce
ne-am ridicat puţin
şi-atunci m-ai strîns în braţe
cum făceai cîndva,
şi am văzut rîul Babilonului
udîndu-ţi umărul şi gîtul
ca o lacrimă,
iar iubirea se strecura iarăşi
printre picioarele noastre
cu rîset calin şi jucăuş de copil.
Deodată, rîul a pierit
la mii de ani-lumină depărtare,
singurele ape rămase
fiind doar noi şi lucirea din ochi.
Privind spre cer
am început să curgem în sus
către Mare Tranquillitatis,
două vieţi fireşti
printre zile şi nopţi.
Uneori, zîmbind melancolic,
privind gînditoare-ntr-o parte,
îmi spuneai poezii
cu capre şi pietre,
în timp ce Pruncul iubirii
se veselea în lumină.
A fost un vis doar,
căci iată, acum sînt tot aici,
şi rîul Babilonului
îmi udă genunchii. (C.M.)
4 comentarii:
Ai visat frumos. Bine ai revenit!
Da, dar ce folos! Era frumos pînă la capăt dacă nu mă mai trezeam. :) Bine ai revenit şi tu!
Ma bucur sa descopar un artist complet si sensibil! Felicitari!
Vă mulţumesc!. Mi-ar plăcea să fie aşa, dar am unele îndoieli. :)
Trimiteți un comentariu