29 iunie 2014

Sonet epigonic (2)


















Cînd doru-n gene-ţi rîde, cîteodată, 
te faci frumoasă mai presus de fire,
şi chiar de îmi surîzi cu îndrăznire
pari, după chip, fecioară ne-ntinată.

Să mă feresc aş vrea de-a ta privire,
dar firea-şi cere sieşi pîrga toată
şi ca un fruct oprit te ceri gustată
căci, după trup, eşti dulce ispitire.

Îmi cerni prin cuget rîuri de-ntuneric
cu-al tău alint, cu şoapte neştiute,
şi mă străbate vag un gînd eteric:
păcat de ţi-e iubirea, nu virtute,
îţi este vina pură şi senină
demon de-ai fi sau înger de lumină. (C.M.)

17 iunie 2014

E ceva putred în Danemarca


Danemarca a fost prima ţară din lume care, în 1989, a legalizat "căsătoriile" între persoane de acelaşi sex. Ce a urmat ştim cu toţii: rînd pe rînd şi în diverse forme, această caricaturizare a cuprins o mulţime de legislaţii de pe mapamond şi a reuşit să paraziteze şi să distorsioneze cu succes minţile, mentalităţile şi percepţia tot mai multor semeni. Acum tot Danemarca stabileşte un nou cap de pod, fiind din nou prima ţară din lume care obligă prin lege bisericile să oficieze "căsătorii" homosexuale. Iubiriştii sentimentali, toleranţii nepăsători şi naivii încă mai cred că e vorba de homosexuali (promovaţi şi percepuţi ca persoane diafane, pline de dragoste, care suferă oprimări şi umilinţe pentru o practică neînţeleasă de vulgul retrograd), refuzînd să privească dincolo de aparenţe, pesemne dintr-o comoditate păguboasă. Pentru că nu despre homosexuali este vorba în poveste, ci despre o luptă tenace care, dacă ar fi numită, pe mulţi îi va face să zîmbească superior. E vorba despre lupta cu valorile creştine ale unei întregi civilizaţii. Este vorba, de fapt, de lupta cu Biserica lui Hristos (privită ca areal cultural), la uşa căreia, comuniştii tradiţionali, cu toate metodele lor brutale, totuşi s-au oprit, neîndrăznind să pătrundă mai adînc. Corectitudinea politică se dovedeşte mai diabolică, după cum se vede, nepregetînd să-şi onoreze supranumele de "terorism cultural" şi, ca orice discipol care se respectă, să-şi depăşească maestrul. Să nu deznădăjduim, însă, fiindcă Hristos ne-a asigurat că Biserica Sa "porţile iadului nu o vor birui"!