18 decembrie 2016

Gînduri...

...din postul ce aproape a trecut:
       Priveam hamsiile din farfurie, cum stăteau neputincioase, întinse și prăjite, și mi-am zis: ce soartă au și animalele astea, să sufere și să moară fără nici o vină ca să le mîncăm noi, oamenii!
       Apoi, un alt gînd, din sens opus, probabil: fiecare peștișor de-ăsta amărît, cînd îl băgăm în gură și-l ronțăim de foame, de plăcere, de poftă, indiferenți sau încîntați că e gustos și crocant, și-a atins cu smerenie scopul pentru care a fost lăsat de Dumnezeu: să ne fie nouă hrană trupească, spre slava Lui!

23 noiembrie 2016

Simboluri şi simbolistică

      Simbolurile au făcut şi fac parte din natura umană, care dintotdeauna şi-a clădit istoria şi cultura pe o simbolistică greu de cuantificat. De la coroana regală, drapele, însemne heraldice la inelele de logodnă şi verighetele celor căsătoriţi, rochia albă de mireasă, hainele cernite de la înmormîntare, strînsul mîinii la întîlnire sau despărţire, înclinarea capului în semn de salut şi alte mii şi mii de astfel de lucruri şi gesturi mai mult sau mai puţin mărunte, simbolurile au însoţit umanitatea de-a lungul întregii sale existenţe şi ne-au îmbogăţit viaţa, indiferent de vremuri. Cu atît mai mult, cînd e vorba de simbolurile religioase care au însoţit civilizaţia creştină, putem să vedem că ele sînt un reper fundamental pentru tot ce a însemnat şi înseamnă aceasta, fiindcă simbolul crucii, atît cel grafic, cît şi cel gestual, sînt aspecte determinante, inconfundabile şi cuprind în sinea lor paradigma întregii mărturisiri creştine.
      Totuşi, azi, în plină epocă a relativismului şi detaşării de repere, mulţi ar spune că implicaţiile simbolurilor în viaţa umană sînt (sau ar trebui să fie) neesenţiale, ele ţinînd mai mult de decor şi scenografie. Dacă ar fi să urmăm logica asta, atunci profanarea simbolurilor unui stat, de exemplu, n-ar trebui sancţionata prin lege, nici purtarea unei cruciuliţe, prin unele ţări occidentale, n-ar trebui să se lase cu concedieri şi procese, iar intonarea imnului, la americani (mai nou si la noi, prin imitaţie!), n-ar trebui însoţită de ducerea mîinii în dreptul inimii.
      Am făcut introducerea asta fiindcă ştiu că există o mulţime de „rebeli” care consideră că anumite însemne purtate cu dezivoltură şi teribilism adolescentin, însoţite de gesturi si semne precum cel din imaginile articolului de mai jos sînt doar nişte manifestări cool, amuzante, nevinovate, deci marginale şi fără implicaţii, să zicem, spirituale. Deşi ele însoţesc, aproape întotdeauna, o anumită stare de spirit, nu doar conjuncturală, ci care se prelungeşte în percepţia cotidiană asupra vieţii, societăţii şi condiţiei umane. Fiindcă diavolul (ştiu, unii vor rîde de naivitatea mea, amintindu-l!) stăpîneşte perfect arta de a se disimula în lucrurile care ne plac.

22 noiembrie 2016

Lămurire

Pe scurt despre ideologia corect politică a homosexualităţii: toţi oamenii merg în două picioare şi cu faţa înainte, dar cineva, fără să aibă probleme de locomoţie, preferă să meargă tîrîş privind în urmă. Apoi ridică glasul pretinzînd ca alegerea lui să fie acceptată şi tratată ca normalitate, ba, mai mult, ca cei care se crucesc văzîndu-l sau încearcă să-l ridice să fie pedepsiţi.

09 noiembrie 2016

9 noiembrie

       Încă o dată avem dovada ca sondajele „oficiale” fac parte din propaganda ideologică şi sînt, de fapt, vectori de persuasiune a opiniei publice.
       Iar după discursul televiziunilor româneşti, dacă n-ar rosti numele lui Donald Trump, ai zice că e vorba despre Putin. Cred că mobilizarea trusturilor de presă împotriva noului preşedinte american este abia la început şi, pe parcurs, va deveni tot mai agresivă, dovedind că adevăraţii stăpînitori nu sînt politicienii, ci cercurile de interese economico-financiar-bancare de la nivel mondial care trasează linia oficială dezirabilă.

      Singurul mod de a mai salva Sistemul, în cazul victoriei lui Trump, ar fi un război precipitat cu ruşii, pe ultima sută de metri pînă la instalarea sa la Casa Albă.

08 noiembrie 2016

Electorale

      Furtuna stîrnită de postarea doamnei Clotilde Armand referitoare la legitimitatea referendumului nu e deloc una într-un pahar cu apă, căci aduce din nou în actualitate tema „despotului luminat” care conduce masele folosindu-se de un principiu aplicat cu succes dobitoacelor, şi anume cel al pedepsei şi recompensei, ferindu-le astfel de propria înapoiere şi stupiditate ce le caracterizează. Doar că acum, despotul se manifestă multicefal prin simpatizanţii, votanţii şi membrii USR care au şi lipit-o de zid pe autoarea postării cu sute de comentarii de subsol al căror numitor comun se poate rezuma la „Clotilde cîh!, ai dat cu mucii-n fasole (sic!), eşti populistă şi homofobă, 3 milioane de români proşti, voinţa maselor înseamnă dictatura majorităţii, CCR a greşit, îngrădirea drepturilor”. Curat tovărăşeşte!
      Ce să faci, pînă la urmă orice despot, fie el şi luminat, e totuşi om şi nu le ştie chiar pe toate. Sau ştie multe, dar mizează pe neştiinţa celorlalţi. Căci altfel nu-mi pot explica omisiunea din premisele acelor comentarii a unui articol important din Constituţie, care spune aşa:
      Art 2 - Suveranitatea
      (1) Suveranitatea naţională aparţine poporului român, care o exercită prin organele sale reprezentative, constituite prin alegeri libere, periodice şi corecte, precum şi prin referendum.
      (2) Nici un grup şi nici o persoană nu pot exercita suveranitatea în nume propriu.
      Astfel, considerînd pesemne că IQ-ul lor este mai mare decît suma a 3 milioane de IQ-uri, salvatorii României şi-au luat titulatura în serios, încercînd s-o salveze chiar şi de propria-i Constituţie. Fiindcă vehementa contestare a unui demers perfect legal şi legitim nu se poate traduce decît ca o dorinţă acerbă de a împiedica exerciţiul suveranităţii naţionale şi acapararea ei de către un grup cu vădite accente despotice.

07 noiembrie 2016

Obsesiile revoluţionare

      Descătușarea carnală, liberalizarea și impunerea publică a perversiunilor, subminarea familiei, pe scurt revoluția sexuală, au fost și au rămas obsesia patologică a revoluționarilor progresiști de pretutindeni, de la modernitate încoace. Doar că astăzi și-au mai șlefuit discursul, folosind mai cu seamă argumente sentimentaliste, ca toleranța și iubirea, tocmai pentru a seda mai eficient bunul-simț comun, refractar, prin background-ul multimilenar al tradiției iudeo-creștine, acestui demers care ține, cum ziceam, de o patologie psihosomatică.

http://stiripentruviata.ro/exemplificarea-radacinilor-comuniste-ale-revolutiei-sexuale-neomarxiste-de-azi

21 octombrie 2016

...

      Mă întreb aşa, cîteodată, cînd mă mai vizitează cîte un cuget stingher, de ce ne plîngem noi, ăştia trecuţi de 45-50 de ani, de aşa zişii tineri frumoşi şi liberi, tefelişti carevasăzică, că sînt cum sînt: că n-au valori, că sînt superficiali, că au ceva educaţie, dar nu şi cultură, că nu sînt capabili de empatie, că n-au drept zei decît iubirea de sine şi hedonismul în care se scaldă, că de fapt nu ştiu să iubească, fiind la fel de reci ca tehnologia cu care trăiesc în simbioză, că ne-ar dori crăpaţi cît mai repede, să scape lumea de proştii care ne cred ei că sîntem şi care îi tragem în jos cu conservatorismul nostru comunist, cu credinţele noastre revolute şi concepţiile de ev-mediu? Nu sînt ei fiii şi fiicele noastre? Am crescut noi, oare, o generaţie de monştri? şi dacă ne privim în oglindă, ce răspuns vom găsi?

10 septembrie 2016

Femeie aranjîndu-şi părul

Ulei pe pînză, 70/50 cm

18 august 2016

Citate mai puţin celebre

      Pe cînd intra la Serviciul paşapoarte, Discipulus Simplex îşi aminti un citat mai puţin celebru din „Maxime necugetate”, opera marelui Poltronius:
     „Străinătăţile nu sînt bune decît de vizitat şi pentru pribegie, dar să nu amestecăm lucrurile!”

25 iunie 2016

Perdea

Ulei pe pînză, 50/70

23 iunie 2016

        Cea mai bună definiție a Sistemului cred că e cea dată de Ovidu Hurduzeu într-o notă de subsol din cartea „A treia forță: România profundă”:
        „Prin Sistem înțelegem forma de organizare socială impusă de tehnoglobalism, în care viața omului tinde să fie administrată ca un simplu detaliu tehnic într-un complex angrenaj industrial. Integrarea și logica sistemică sunt proprietăți ale mașinii care pot fi transferate domeniului social doar prin bruscarea integrității organice a ființei umane și a lumii sale, create în urma unui îndelungat proces istoric. Mulți intelectuali români confundă Sistemul cu «economia de piață» și «societatea occidentală», fără să-și dea seama că ne aflăm în fața unei situații RADICAL diferite de cea din trecut. O cauză majoră a cecității lor intelectuale este sistemul explicativ închis și redundant prin care «elitele» percep realitățile contemporane. «Elitele» exclud în mod mecanic ideile imprevizibile, adoptând în schimb convenționalismul gândirii instituționalizate si superficialitatea unor formulări găunoase: «atitudine occidentală/antioccidentală», «societate deschisă», «proamericanism» și multe altele.”
        În concluzie, se vede de la o poștă că așa-zisele mișcări și grupări „anti-sistem” de la noi se identifică aproape la literă, dar mai ales în spirit, cu tot ce presupune Sistemul definit mai sus, căci sînt germinate chiar de el. Și tot din perspectiva asta, partidele acuzate de manifestațiile „colective” de iarna trecută (Jos Sistemul!) și de sloganurile electorale ale lui Nicușor Dan că aparțin Sistemului , prin structura de fond din teritoriu sînt mai conservatoare și anti-sistem decît „antisistemicii” înșiși. De aici și marea învîrtoșare lozincardă împotriva partidelor și actualei clase politice. Că sînt imperfecte și pline de găuri, ca orice alcătuire umană, mai treacă-meargă, dar deviaționismul unora, în contextul globalizator de azi, nu trebuie și nu poate fi trecut ușor cu vederea

02 iunie 2016

CTP

      Cristian Tudor Popescu este un personaj tragic. Ştiu, imediat după '89, în calitate de jurnalist cu largă audienţă, a făcut cîteva greşeli impardonabile. Ieşirile sale scrîşnite, părînd a fi inspirate de demon, la adresa Bisericii, a lui Dumnezeu sau a religiei în general, m-au întristat de fiecare dată, la fel ca pe mulţi alţii şi, uneori, pe bucăţica mea de spaţiu virtual l-am combătut şi eu mai mult sau mai puţin vehement, după cum m-am priceput în acele momente. Totuşi, fără a putea da o explicaţie de ce, îl iubesc pe acest om, şi o spun chiar cu riscul de a părea slab de înger multora.

Cristian Tudor Popescu: "La 25 de ani, prețuiam inteligența. Acum, primul meu criteriu este bunătatea"

17 aprilie 2016

Evoluţie

       Cum ne dăm seama că evoluăm ca specie? Simplu, din schimbarea raportului dintre intimități - sexualitatea explicită, atît ca imagine cît și ca limbaj, devine normă, astfel încît apare necesitatea studierii ei de la vîrste cît mai fragede, în timp ce mărturisirea creștină devine tot mai rușinoasă si ofensatoare. Creștinul cu convingeri ferme este invitat, mai mult sau mai puțin politicos, să nu se implice în cotidian de pe poziții creștine, ci să practice autocenzura ca formă de salubrizare publică, altfel riscînd nu doar oprobriul, ci și descalificarea sa intelectuală.

05 aprilie 2016

Citate mai puțin celebre

„Cu adevărat curajos și viteaz nu este cel ce nu se teme de nimic, ci cel ce nu se teme decît de Dumnezeu.”

Discipulus Simplex, Culegere de citate antologice

18 martie 2016

Jocuri de putere

     Apa se auzi prăvălindu-se în vîrtejuri învolburate în timp ce Rareş ieşea închizînd uşa după el.
     - Cum e? întrebă maşinal KWI-01.
     - În dimineaţa asta are gust mai bun şi miroase mai frumos. Un lucru cu adevărat bine făcut!
     Cyborgul îi scoase din buzunarul de la piept batista albă cu buline negre.
     - Vezi că mai ai puţin în colțul gurii. Şi pînă la „Jocurile” de diseară, să te speli pe dinţi, să nu divulgăm secrete de stat oamenilor Moscovei!

14 martie 2016

Violete

Acuarele, A4

12 martie 2016

...

Mogoşoaia - acuarele, A4

17 februarie 2016

Citate obscure

„Vinul roșu, la tinerețe, și scăderea acuității vizuale, către bătrînețe, sînt două binecuvîntări date de Dumnezeu bărbatului spre a-și vedea femeia la fel de frumoasă, indiferent de vîrstă.”

C. Taresh, Momente și fițe

11 februarie 2016

Legea lu' Dragnea

       Băi, frate, eu nu pot decît să-i căinez pe băeții ăștia descuiați la cap, dar care dau dovada de incontinență anală cînd aud de rasiști și homofobi! Mi se face chiar milă de ei gîndindu-mă ce angoase și frici teribile îi încearcă atunci cînd, așteptînd să le vină rîndul la ședința de pedichiură și epilare (că se poartă azi, indiferent de sex ), citesc, prin revistele colorate sau pe smartfon știri de-a dreptul horror despre cum un neanderthalian din Poplaca a bătut un țigan travestit sau cum niște cofetari americani au refuzat un tort pentru o „nuntă” de lesbiene. Care e, deci, scăparea lor și ce vor ei în cazuri de-astea? Legi, cît mai multe legi care să-i apere și sub a căror aripă ocrotitoare să se ascundă cînd îi podidește plînsul și groaza din cauza abuzurilor înapoiaților, creștinopaților și albilor heterosexuali mîncători de hipsteri, care n-au înțeles că practicile sexuale exhibate, amestecul rasial, egalitatea cu orice preț și nediscriminarea decerebrată sînt semnele celei mai avansate civilizații. Căci dacă realitatea nu poate fi înfrîntă, atunci trebuie siluită prin legi procustiene și reflexe etatiste care s-o constrîngă să devină asemenea cu relieful tot mai plat al terminației cerebrale pe care o au în dotare. Și asta, culmea, sub lozinca tot mai fluturată a toleranței. Mă întreb, dacă cumva i-ai înțepa în deget pe unii ca aceștia, ce ar curge, sînge sau corectitudine politică?

02 februarie 2016

Citate mai puţin celebre

„În definitiv, etilismul nu este decît un avatar indiscret, dar logic, al elitismului.”

Andrew Thebald - Maxime morale

28 ianuarie 2016

Păi nu?...

Gîrneaţă ştie tot!
Gîrneaţă ştie sigur că în Biblie scrie „Crede şi nu cerceta!”, fără să fi citit Biblia vreodată.
Gîrneaţă ştie sigur că Biserica se identifică cu cruciadele şi Inchiziţia, fără să fi citit nici măcar o pagină de istorie bisericească.
Gîrneaţă ştie sigur că cele mai multe războaie au fost religioase, trecînd uşor cu vederea că cele mai mari hecatombe din istorie au fost făcute de regimuri atee.
Gîrneaţă ştie sigur că credinţa îndobitoceşte oamenii şi îi ţine într-o stare de înapoiere specifică Evului mediu, fără să fii citit măcar o pagină de teologie. De altfel, Gîrneaţă e sigur şi că Evul Mediu a fost totodată şi întunecat, ignorînd că primele şcoli şi universităţi au aparţinut Bisericii acelor vremuri, cu ascendenţă în mediile monastice ale Evului Mediu timpuriu.
Gîrneaţă ştie sigur că Biserica nu plăteşte impozite, dar nu a dat niciodată, benevol, măcar 1 leu din buzunarul lui pentru ea.
Gîrneaţă ştie sigur că popii sînt hoţi, fără să fi cunoscut îndeaproape pe vreunul, şi n-are nevoie de ei în relaţia lui directă cu Dumnezeu.
Gîrneaţă ştie sigur că Biserica este doar o instituţie, fără să fi aflat vreodată că, înainte de a fi instituţie, ea este comunitatea si comuniunea celor botezaţi în Hristos şi care îşi asumă în totalitate, în literă şi duh, Crezul creştin.
Cu toate astea, deşi nu ştie Crezul, Gîrneaţă e naş de botez, face nunta la biserica cea mai mare şi de fiţe şi îşi înmormîntează mama cu preot. Trei prilejuri tocmai bune pentru a-i înjura, încă o dată, din inimă, pe popi, că i-au cerut bani în singurele trei dăţi din viaţa lui cînd a avut de-a face cu Biserica, această instituţie inutilă şi anacronică.
Gîrneaţă e, deci, în primă fază, inconsecvent, iar în final, deşi ştie tot, prost! Căci numai din prostie te poţi implica în lucruri pe care le deteşti, fără să te oblige nimeni şi fără să le vezi necesitatea.
În concluzie, fii deştept, nu fi ca Gîrneaţă!

24 ianuarie 2016

La Unire

       Primul robot preşedinte din lume a fost la Iaşi, pe 24 ianuarie, de ziua unei prietene (căreia îi adresez încă o dată un călduros la mulţi ani!). Cu această ocazie, un cetăţean al locului, care, pesemne, nu şi-a dat seama încă cu cine are de-a face, l-a apostrofat cum că ar fi ajuns slugă la americani. În replică, cyborgul prezidenţial a încercat un răspuns glumeţ, în ton cu atmosfera oficial-pozitivă din jur. Cum însă nu e programat pentru aşa ceva, sintetizatorul vocal din dotare n-a reuşit să redea decît un enunţ care a confirmat originea trans-atlantică a softului, precum şi scăpările specialiştilor IT aflaţi în spatele lui. Scăpări care, deşi se pot remedia prin upgrade-uri, la nevoie, demonstrează că nici americanii nu mai sînt ce au fost.
       Oricum, din perspectiva Marelui Licurici, situaţia e mai bună în prezent, fiindcă un preşedinte-om e instabil, azi suge, mîine nu, cu o nestatornicie inerentă firii umane, supusă patimilor şi umorilor de moment. Pe cînd un robot!...

21 ianuarie 2016

Discurs

Primul robot președinte din lume, Klaus Iohannis, a făcut o vizită la Bruxelles, unde s-a întîlnit cu alt președinte, cel al Comisiei Europene, despre care, însă, nu avem informații referitor la natura sa. Cu această ocazie, robotul președinte a ținut și un discurs, din care spicuim:

01000101 01110101 01110010 01101111 01110000 01100101 01101110 01101001 01111010 01100001 01110010 01100101 01100001 00100000 01100011 01101111 01101101 01110000 01101100 01100101 01110100 11000100 10000011 00100000 01100001 00100000 01010010 01101111 01101101 11000011 10100010 01101110 01101001 01100101 01101001 00100000 01100101 01110011 01110100 01100101 00100000 01110101 01101110 00100000 01101111 01100010 01101001 01100101 01100011 01110100 01101001 01110110 00100000 01110000 01110010 01101001 01101110 01100011 01101001 01110000 01100001 01101100 00100000 01100001 01101100 00100000 01101101 01100001 01101110 01100100 01100001 01110100 01110101 01101100 01110101 01101001 00100000 01101101 01100101 01110101

Președintele Iohannis, la Bruxelles: ”Europenizarea completă a României, un obiectiv principal al mandatului meu”

17 ianuarie 2016

Valzer Lento - Theme from Spanglish

Muzică superbă în genericul de final al unui film de nu prea mulți bani. A meritat timpul pierdut!


15 ianuarie 2016

Citate mai puțin celebre

„Omul gospodar, după ce și-a făcut iarna car și vara sanie, se apucă să scrie, preventiv, o carte.” Discipulus Simplex - Sancțiuni pragmatice

05 ianuarie 2016

Visul din 5 ianuarie

Întîmplător, pe un site de știri, mi-au picat ochii pe două titluri. Primul zicea „România, singura țară membră NATO, a dezafectat baza de la Deveselu”. Al doilea era cam așa: „Ultima țară ramasă în UE, România, a legalizat căsătoriile homosexuale între musulmani” „Ce naiba!” mi-am zis, și m-am uitat la dată: 5 ianuarie 2050. M-a luat amețeala, am auzit o bubuitură și apoi o durere în cot: căzusem din pat. Era noapte, ledurile roșii de la ceas arătau 2:35, 05.01.2016. Slavă Domnului!