27 noiembrie 2016
23 noiembrie 2016
Simboluri şi simbolistică
Simbolurile au făcut şi
fac parte din natura umană, care dintotdeauna şi-a clădit istoria
şi cultura pe o simbolistică greu de cuantificat. De la coroana
regală, drapele, însemne heraldice la inelele de logodnă şi
verighetele celor căsătoriţi, rochia albă de mireasă, hainele
cernite de la înmormîntare, strînsul mîinii la întîlnire sau
despărţire, înclinarea capului în semn de salut şi alte mii şi
mii de astfel de lucruri şi gesturi mai mult sau mai puţin mărunte,
simbolurile au însoţit umanitatea de-a lungul întregii sale
existenţe şi ne-au îmbogăţit viaţa, indiferent de vremuri. Cu
atît mai mult, cînd e vorba de simbolurile religioase care au
însoţit civilizaţia creştină, putem să vedem că ele sînt un
reper fundamental pentru tot ce a însemnat şi înseamnă aceasta,
fiindcă simbolul crucii, atît cel grafic, cît şi cel gestual,
sînt aspecte determinante, inconfundabile şi cuprind în sinea lor
paradigma întregii mărturisiri creştine.
Totuşi, azi, în
plină epocă a relativismului şi detaşării de repere, mulţi ar
spune că implicaţiile simbolurilor în viaţa umană sînt (sau ar
trebui să fie) neesenţiale, ele ţinînd mai mult de decor şi
scenografie. Dacă ar fi să urmăm logica asta, atunci profanarea
simbolurilor unui stat, de exemplu, n-ar trebui sancţionata prin
lege, nici purtarea unei cruciuliţe, prin unele ţări occidentale,
n-ar trebui să se lase cu concedieri şi procese, iar intonarea
imnului, la americani (mai nou si la noi, prin imitaţie!), n-ar
trebui însoţită de ducerea mîinii în dreptul inimii.
Am făcut introducerea
asta fiindcă ştiu că există o mulţime de „rebeli” care
consideră că anumite însemne purtate cu dezivoltură şi
teribilism adolescentin, însoţite de gesturi si semne precum cel
din imaginile articolului de mai jos sînt doar nişte manifestări
cool, amuzante, nevinovate, deci marginale şi fără implicaţii, să
zicem, spirituale. Deşi ele însoţesc, aproape întotdeauna, o
anumită stare de spirit, nu doar conjuncturală, ci care se
prelungeşte în percepţia cotidiană asupra vieţii, societăţii
şi condiţiei umane. Fiindcă diavolul (ştiu, unii vor rîde de
naivitatea mea, amintindu-l!) stăpîneşte perfect arta de a se
disimula în lucrurile care ne plac.
22 noiembrie 2016
Lămurire
Pe scurt despre ideologia
corect politică a homosexualităţii: toţi oamenii merg în două
picioare şi cu faţa înainte, dar cineva, fără să aibă probleme
de locomoţie, preferă să meargă tîrîş privind în urmă. Apoi
ridică glasul pretinzînd ca alegerea lui să fie acceptată şi
tratată ca normalitate, ba, mai mult, ca cei care se crucesc
văzîndu-l sau încearcă să-l ridice să fie pedepsiţi.
09 noiembrie 2016
9 noiembrie
Încă o dată avem
dovada ca sondajele „oficiale” fac parte din propaganda
ideologică şi sînt, de fapt, vectori de persuasiune a opiniei
publice.
Iar după discursul
televiziunilor româneşti, dacă n-ar rosti numele lui Donald Trump,
ai zice că e vorba despre Putin. Cred că mobilizarea trusturilor de
presă împotriva noului preşedinte american este abia la început
şi, pe parcurs, va deveni tot mai agresivă, dovedind că adevăraţii
stăpînitori nu sînt politicienii, ci cercurile de interese
economico-financiar-bancare de la nivel mondial care trasează linia
oficială dezirabilă.
Singurul mod de a mai
salva Sistemul, în cazul victoriei lui Trump, ar fi un război
precipitat cu ruşii, pe ultima sută de metri pînă la instalarea
sa la Casa Albă.
08 noiembrie 2016
Electorale
Furtuna stîrnită de
postarea doamnei Clotilde Armand referitoare la legitimitatea
referendumului nu e deloc una într-un pahar cu apă, căci aduce din
nou în actualitate tema „despotului luminat” care conduce masele
folosindu-se de un principiu aplicat cu succes dobitoacelor, şi
anume cel al pedepsei şi recompensei, ferindu-le astfel de propria
înapoiere şi stupiditate ce le caracterizează. Doar că acum,
despotul se manifestă multicefal prin simpatizanţii, votanţii şi
membrii USR care au şi lipit-o de zid pe autoarea postării cu sute
de comentarii de subsol al căror numitor comun se poate rezuma la
„Clotilde cîh!, ai dat cu mucii-n fasole (sic!), eşti populistă
şi homofobă, 3 milioane de români proşti, voinţa maselor
înseamnă dictatura majorităţii, CCR a greşit, îngrădirea
drepturilor”. Curat tovărăşeşte!
Ce să faci, pînă la urmă orice despot, fie el şi luminat, e totuşi om şi nu le ştie chiar pe toate. Sau ştie multe, dar mizează pe neştiinţa celorlalţi. Căci altfel nu-mi pot explica omisiunea din premisele acelor comentarii a unui articol important din Constituţie, care spune aşa:
Ce să faci, pînă la urmă orice despot, fie el şi luminat, e totuşi om şi nu le ştie chiar pe toate. Sau ştie multe, dar mizează pe neştiinţa celorlalţi. Căci altfel nu-mi pot explica omisiunea din premisele acelor comentarii a unui articol important din Constituţie, care spune aşa:
Art 2 - Suveranitatea
(1) Suveranitatea naţională
aparţine poporului român, care o exercită prin organele sale
reprezentative, constituite prin alegeri libere, periodice şi
corecte, precum şi prin referendum.
(2) Nici un grup şi nici o
persoană nu pot exercita suveranitatea în nume propriu.
Astfel, considerînd
pesemne că IQ-ul lor este mai mare decît suma a 3 milioane de
IQ-uri, salvatorii României şi-au luat titulatura în serios,
încercînd s-o salveze chiar şi de propria-i Constituţie. Fiindcă
vehementa contestare a unui demers perfect legal şi legitim nu se
poate traduce decît ca o dorinţă acerbă de a împiedica
exerciţiul suveranităţii naţionale şi acapararea ei de către un
grup cu vădite accente despotice.
07 noiembrie 2016
Obsesiile revoluţionare
Descătușarea carnală, liberalizarea și impunerea publică a
perversiunilor, subminarea familiei, pe scurt revoluția sexuală, au fost
și au rămas obsesia patologică a revoluționarilor progresiști de
pretutindeni, de la modernitate încoace. Doar că astăzi și-au mai
șlefuit discursul, folosind mai cu seamă argumente sentimentaliste, ca
toleranța și iubirea, tocmai pentru a seda mai eficient bunul-simț
comun, refractar, prin background-ul multimilenar al tradiției
iudeo-creștine, acestui demers care ține, cum ziceam, de o patologie
psihosomatică.
http://stiripentruviata.ro/exemplificarea-radacinilor-comuniste-ale-revolutiei-sexuale-neomarxiste-de-azi
Abonați-vă la:
Postări (Atom)