În
faţa blocului, pe stradă, vuietul necurmat al şirurilor nesfîrşite de
maşini; în spatele blocului liniştea zecilor de maşini parcate, printre
care nu mai încap decît mîţele zgribulite. Şi mă întreb aşa, ca prostu'
trist cînd îl apucă cugetarea: unde-s copiii de-altădată?! Că zăpezi,
slavă Domnului, sînt!
14 ianuarie 2017
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu