Aseară, plimbare în parc. Senzaţia că păşesc într-un sit arheologic. La tot pasul vestigii ale unei lumi apuse.

Bronzată, cu şuviţa hippie în păr, Roxana este de o frumuseţe radiantă. Baieţii întorc capul după ea, fetele o privesc critic şi parcă cu invidie.

Citesc jurnalul Monicăi Lovinescu şi mi se pare interesant să rememorez frânturi ale unui timp pe care l-am străbătut cu capul în nori. Multe nume cunoscute şi întâmplări de care auzeam pe la Europa Liberă sau Vocea Americii, însă fără să mă afecteze prea tare. La începutul anilor '80 eram un licean îndrăgostit, fluşturatec si superficial. Acum, citind Jurnalul, întâmplările din acea vreme îmi revin în minte: “scandalul” Meditaţiei Transcendentale, războiul din Malvine, “stocomanii”, situţia din Polonia, disidenţele interne, decretele stupide ale lui Ceauşescu etc. Păcat că am de lucru şi nu pot citi mai mult. În plus, referirile elogioase la adresa lui Liiceanu şi a carţii lui “Jurnalul de la Păltiniş”, pe care nu am apucat să o citesc în întregime, m-au incitat şi m-au determinat să reîncep lectura ei.