Luni m-am întors de la Vama Veche. A fost o surpriză mai mult decât plăcută. O lume despre care nu ştiam că există. Libertate şi lipsa convenţionalului. Un loc unde fiecare face ce vrea fără ca ceilalţi să aibă ceva împotrivă. M-am îndrăgostit la prima vedere. Aştept proxima ocazie pentru a mă reîntoarce acolo. …Să dansez pe plajă la două noaptea…
___________
Azi, în anul de graţie 2007, părerile despre acel loc sunt mult mai aproape de punctul diametral opus. Vama Veche a devenit de fapt, ca majoritatea staţiunilor litorale, dar ceva mai abitir decât restul, un loc al rătăcirii şi căderii lumeşti. Adevărul este că lumea s-a schimbat şi vremurile când studenţii mergeau să-şi petreacă vacanţele la mânăstiri, riscând chiar şi închisoarea pentru asta, au trecut. Tinerii noştri riscă închisoarea drogându-se pe plajă la Vama Veche, iar chipul schimonosit al libertăţii -libertinajul cu toate accesoriile sale: dezmăţ sexual, rock, alcool- îi hipnotizează şi îi atrage ca pe gâze în jurul unui bec aprins în noapte.
Un comentariu:
Locurile care ne starnesc senzatii puternice, dar opuse, ne sunt, in mod inconstient, absolut necesare. La fel si oamenii...
De aceea, cred ca este bine sa revenim la ele/ei din cand in cand. In fapt, nici locul si nici omul nu este altceva decat reverberatie in noi insine.
Trimiteți un comentariu