Umbrele mării veşnic căzînd
Liniştea serii brăzdează.
Mersul tău proaspăt, nisipul călcînd,
Unde adînci creionează.
Zadarnic - mi-e cugetul aspru!
Deci hai de-mi şopteşte din nou
amăgiri,
Căci valul îmi cîntă albastru.
Cînd buzele-ţi simt murmurînd
Vorbeşte-mi cîte în lună şi-n
soare
Căci timpul se duce tăcînd.
Cu părul tău negru din mare curgînd,
Să mor de iubire, pierdut printre
şoapte
Odată cu valul ce piere cîntînd.
10 august 2009 (C.M.)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu