01 aprilie 2010

Din armată

Întâmplarea a făcut sa mă întâlnesc de curând cu un fost coleg, camarad - n-am ştiut niciodată cum se numesc - de armată. Din vorba în vorbă şi-a adus aminte că una din preocupările mele era să desenez, mai ales când pierdeam timpul ca santinelă, încălcând astfel consemnul (aoleu, m-am dat de gol!). Ajuns acasă m-am apucat de căutat prin tot felul de hârţoage până am găsit câteva din portretele făcute pe genunchi la vremea aceea. Iată-le:

2 comentarii:

Silvia spunea...

Interesant. Ma surprinzi cu atatea talente !

Cătălin Mareş spunea...

Eu m-am obisnuit cu ele. Dovada sta faptul ca au ramas doar la stadiul de talent, si cam atat. :)