31 mai 2010

Portret recent

Penetrante priviri împietrite abrupt
În lacrimi, ca sterpe cristale de stîncă,
Flori de gheaţă din petale abstracte
Pe-o pajişte rece oglindită-n senin.
Iubirea? O palmă tristă,
Iluzii şi cenuşă
Pe un altar de cioburi inutil ridicat.
Tînjind spre căldură în taină,
Înfrigurată rază
Profilactic zîmbeşti depărtării
Descurajant, refractar şi distant,
Ca o dezamăgire veche
Ferecată-ntr-un sipet
Lîngă zidul egoist al uitării.   (C.M.)

Un comentariu:

silvia spunea...

Mulţumesc pentru comentariu, aprecierea ta inseamna mult pentru mine. Scuză-mă că nu am mai dat nici un semn, dar trec prin momente dificile. Şi versurile tale sunt foarte frumoase, dar îmi pare rău că eşti trist...