Timp dobândit...

Secundele privirilor furişe şi fugare,
Minutele legate unul câte unul,
Ca-ntr-un vechi şirag de metanii,
În care, pierdut în ochii tăi,
Îţi mângâiam cu gingăşie chipul,
Iar tu, alintându-te,
Îţi aplecai capul pe mâna mea,
Orele de contemplare
A unei imagini cu tine,
Zilele anoste dintre două revederi,
Cu dorul lor apăsător
Materializat în visare,
Săptămânile, vreo cinci la număr,
În care spuneai că ţi-e bine aici,
Lunile de aşteptare
A ceva ce nu s-a mai întâmplat,
Anii de când te cunosc -
Un timp căzut în dizgraţie,
Izgonit nu se ştie unde
Bătut nostalgic de un ceas de aur
Încremenit în vremuri
Pe epava neştiută a unui alt Titanic
Zăcând etern în abisul fără fund
Al apelor veşniciei.
Deşi iremediabil pierdut
Şi surghiunit în uitare
Timpul în care te-am iubit,
Iubindu-te încă, mie mi se adaugă.   (C.M.)