Ești tu deopotrivă întuneric
și flacără ce-aprinde cerul seara?
Ești lamură scăpată de povara
splendorii adăstate luciferic,
în unda șerpuind alene, vara,
pe trupu-ți gol ce lunecă eteric
sub palma mea, sau demon alb, himeric,
care-și înfige ca-ntr-o pradă gheara?
Nu știu ce ești și n-am știut nicicînd,
și poate nu voi ști-o niciodată,
dar cînd vei fi doar umbră tremurînd
în adierea timpului plecată,
de-a frumuseții tale nestemată
va ști Iubirea, toate judecînd. (C.M.)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu