09 februarie 2008

Părintele Burducea

Bunica mea, Dumnezeu s-o ierte, avea o vorbă atunci când se referea la cineva duplicitar. Zicea că e "ca părintele Burducea, când cu steaua, când cu crucea!" La început, mic fiind şi naiv, credeam că părintele respectiv umbla cu Steaua de Crăciun. Abia când am crescut mi-a picat fisa.
Acu', dacă acest părinte o fi existat sau nu în realitate, n-am de unde şti, cu toate că la şcoală ni s-a spus că orice legendă are şi un sâmbure de adevăr. Nici dacă steaua aia era cea evreiască, cu şase colţuri sau cea roşie, comunistă, n-am aflat. Am constatat doar că astfel de specimene fac umbră pământului de când e lumea şi vor mai face până la sfârşitul ei. Dar şi ăsta este deja un truism şi, deci, n-ar trebui să mă tulbure prea tare.
Partea naşpa este atunci când aceşti Burduci se apucă să slujească cele sfinte, pentru că, "nehotărâţi" cum sunt, nu se vor mulţumi doar cu atât, ci vor sluji şi lui Mamona şi celor asemenea lui. Încercând să mulţumească doi stăpâni, “sau pe unul îl va urî şi pe celălalt îl va iubi, sau de unul se va ţine şi pe celălalt îl va dispreţui” astfel că, nimic nu vor face cu temeinicie şi oricum ar da-o, nimic nu le va reuşi, nici măcar în parte, decât doar nedeplinătatea. Cam asta am observat eu citind un interviu cu un ierarh ortodox de peste Prut . Se străduia Prea Sfinţitul să împace cele de neîmpăcat cu o osârdie pe care doar incoerenţa şi confuzia ideilor şi limbajului o mai depăşeau. Nu-l cunosc pe respectivul ierarh, nici nu am auzit prea multe despre dânsul, însă imaginea pe care mi-a creat-o a fost nu aceea a unui înţelept şi vrednic slujitor, demn de treapta preoţească înaltă în care se afla, ci a unui slujbas năduşit şi neiscusit, care, după ce a încurcat borcanele, se căzneşte din răsputeri, dar fără succes, să iasă basma curată în faţa celor ce-i arată că a greşit.
Să-mi fie iertat că un mucos ca mine, în loc de a-mi vedea bârna din ochiul meu mă apuc, împotriva oricărei smerenii, să critic un ierarh ortodox. Departe de mine gândul de a mă socoti cu ceva deasupra Prea Sfinţiei Sale, Doamne fereşte! Mă întristează, însă, faptul că un om chemat să păstorească turma Domnului şi să fie ca o făclie veşnic aprinsă pentru călăuzirea credincioşilor pe calea dreptei credinţe face astfel de afirmaţii ca cele din interviul respectiv, demne doar de activiştii şi cozile de topor din regimul comunist. Dar să nu uit că în Basarabia încă este la putere un partid comunist şi că preşedintele este un simpatizant al lui Lenin, cum reiese şi din articol. Aşa că, o fi având Prea Sfinţitul motivele sale de a naviga în două luntre deodată. Numai să nu le scufunde pe amândouă. De una din ele n-ar fi mare pagubă, însă cealaltă este madular al Bisericii lui Hristos.

Niciun comentariu: