27 martie 2010

Înger căzut

Să-ţi feresc paşii
de colţuri şi pietre,
să-ţi cad la picioare
spre a mă putea ridica
doar ca să-ţi sărut inima,
apoi să revin la pământ
înger cu aripile frânte.
Reînviat din propria-mi cenuşă
să ard iar din iubire,
mistuidu-mi şi ultima
fărâmă de sine
ca ardere de tot necurmată
pe altarul fiinţei tale.
Primeşte-mi acum jertfa -
aripile mele -
şi fi-mi mie înger.   (C.M.)

6 comentarii:

silviacuore spunea...

Frumos !

Cătălin Mareş spunea...

Multumesc pt comentariu
Numai ca, in comparatie cu poeziile tale, ale mele mi se par naive si patetice. E adevarat ca sunt scrise din suflet si sub o anume stare de spirit, dar eu asa le vad, mediocre.
Citind pe blogul tau acele poezii, de multe ori am un imbold de a ma adresa cu politicosul "dumneavoastra" si "stimata doamna"
Deci: Stimata doamna, tot respectul si toata admiratia pentru poeziile dumneavoastra!

silviacuore spunea...

Bine ca nu mi-ai spui " batrana doamna " ! Multumesc pentru stima, dar nu stima cred ca ar trebui sa inspire o poezie, ci mai degraba emotii...e adevarat ca nici eu nu le socotesc decat niste incercari scrise sub imboldul unor stari. Dar de aici pana la poezie e cale lunga ! N-am spus ca poeziile tale ar fi exceptionale, dar se simte trairea si ai imagini frumoase. Mi-a placut indeosebi un haiku caruia nu-i gasesc nici un cusur. Si apoi, pe un blog personal nu trebuie sa postezi numai lucruri geniale. Eu zic sa insisti, pentru ca sensibilitatea si fiorul liric exista.

Cătălin Mareş spunea...

De ce "batrana doamna"? Sunteti mult mai tanara decat mine, si asta reiese si din poeziile pe care le scrii: in multe din ele se simte o bucurie a tineretii.

Apoi, cum asa? Eu am zis ca ale mele sunt mediocre doar spre a-mi masca orgoliul, caci ele, de fapt sunt geniale. :) Ca, de altfel, toate scrierile de pe blog. Parol doneor!

silviacuore spunea...

Ai dreptate, sunt geniale...si asta nu pentru a-ti gadila orgoliul mascat. Si mai sunt " naive si patetice ", trasaturi esentiale, dupa mine si nu numai, pentru o poezie veritabila.

Intr-adevar, ma simt mult mai tanara sufleteste, am ramas cumva in urma mea...si sper sa raman asa pana la capat.( Vezi cazul Nora Iuga )
Iti doresc si tie " tinerete fara batranete " !

Cătălin Mareş spunea...

Multumesc. La capitolul tinerete-batranete prezint si eu o afectiune asemanatoare: exista o mare discrepanta intre datele din buletin si varsta pe care o simt. Din cate stiu, multa lume se confrunta cu acest soi de inadaptare pe care eu o consider o trasatura pozitiva, chiar daca unii stramba din nas. Prefer sa am comportamentul si vivacitatea unui adolescent intarziat decat o morga cu iz geriatric.