„Răul nu acționează după grafic, punctual și nominal. El se dezlănțuie
ca o forță oarbă, acolo unde i se creează terenul propice. Un anumit tip
de comportament atrage răul, cu voie sau fără voie. Nu trebuie căutată
aici nici o logică specială. Învățătura minimală este că nu ar trebui să
te joci – să te „distrezi” – cu astfel de lucruri, să nu-i netezești
răului calea prin gesturi, cuvinte, excese,
abuzuri etc. Sau, dacă o faci, să nu te miri de consecințe (care se
manifestă într-un fel sau altul, mai devreme sau mai tîrziu, individual
sau colectiv, mai ales acolo unde Dumnezeu este, prin voia liberă a
oamenilor, uitat sau dat la o parte). Spectacolele de acest gen creează
un fel de „insule infernale”, în care cei ce nimeresc se află într-un
pericol pe care de regulă nu-l conștientizează (dar care periodic face
ravagii: în ultimii 60 de ani, peste 30 de astfel de tragedii s-au
petrecut în toată lumea, inclusiv în țări - în frunte cu Statele Unite -
în care condițiile și legislația sînt mult mai bine puse la punct).
Pe de altă parte, nu toți cei ce participă la astfel de manifestări
sînt ireversibil vinovați și automat hărăziți pierzaniei. Dar chiar și
cel mai vinovat poate să se salveze și-n ceasul al doisprezecelea, ca
tîlharul de pe cruce; aici intră în contrapondere doi factori
insondabili: lucrarea lui Dumnezeu și tainițele sufletului omenesc.
Tragedia însă rămîne, dincolo de fiecare caz individual, iar recidivele
sînt oricînd posibile, cîtă vreme nu se rupe „cercul vicios”. Putem să
ne luăm toate măsurile de precauție organizatorică: răul, dacă gravităm
în jurul lui, tot va găsi cum să se manifeste, căci nu-i deloc vorbă
goală cînd se spune că „dracul e meșter mare” și e mai bine să nu te
bagi cu el. Nu-s de lepădat, desigur, măsurile tehnice de securitate,
care privesc cauzele materiale, dar mare lucru nu se va reuși cîtă vreme
sînt eludate cauzele nemateriale, mult mai anevoie de contracarat. Te
poți „distra” și altfel decît imitînd infernul... ”
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu