22 aprilie 2010

De mult dor, să-mi fii aproape

Azi m-am preschimbat
În preşul din faţa uşii tale
Si am aşteptat îndelung.
Ai apărut într-un tîrziu,
Te-am recunoscut încă de departe
După mersul inconfundabil -
Nimeni în lume
Nu mai păşeşte ca tine.
Tu n-ai ştiut că-s eu
Cel aşternut pe piatra rece
Şi ai călcat peste mine
Aşa cum faci de obicei,
Frivolă şi uşor grabită.
Unul din tocuri
Mi-a atins inima
Iar celălalt s-a-nfipt în suflet
Şi m-a durut puţin,
La fel ca-ntotdeauna.
Şi totuşi, de cum ai trecut
M-a-nvăluit iarăşi tristeţea,
Şi dorul după clipa fugară
Îmi spune să rămîn.
Mîine voi fi tot acolo
Aşteptînd răbdător
Unica secundă de iubire
Ce mi-a rămas,
Acea secundă cînd,
Graţioasă şi indiferentă,
Îmi vei călca iar sufletul,
Un preş tăcut la picioarele tale.   (C.M.)

4 comentarii:

silvia spunea...

Poate intr-o zi, gratioasa indiferenta isi va opri o clipa privirile distrate asupra credinciosului pres si va avea loc revelatia...

Cătălin Mareş spunea...

Poate...

anca spunea...

absolut minunat.....

Chatelaine spunea...

Minunate versuri...am cazut pentru cateva secunde pe ganduri...obisnuiesc sa-mi "mustrez" prietenul spunandu-i ca niciodata iubirea mea fata de el, nu ma va transforma untr-un pres ! :):):) Si acum am citit versurile tale...
Cheers!