Mă apucă din când în când un dor de a viziona filme indiene vechi, cu Raj Kapoor de exemplu. Unii poate vor strâmba din nas cu superioritate, dar eu îmi asum această mică „derivă calitativă” gustând cu plăcere din simplitatea şi curăţia unor filme care cu mai bine de jumătate de secol în urmă umpleau sălile de cinema. Şi nu pot să-mi opresc ochii minţii de a-şi imagina cum părinţii noştri, copii încă pe atunci, fugeau de la şcoală pentru a-l vedea pe vagabond şi pe frumoasa lui iubită suferind sau bucurându-se, cântându-şi cu patimă dragostea cu ale ei meandre. Şi nici nu-mi voi reprima, la o adică, zambetul nostalgic şi lacrima din colţul ochiului, dacă nota romantică, inocenţa şi patetismul întâmplărilor povestite acolo le vor cere.
10 septembrie 2010
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Un comentariu:
Şi mie îmi plăceau filmele indiene, înainte de a deveni industrie, frumuseţea exotică a chipurilor şi a decorurilor, melodiile ca un arabesc sonor, sentimentalismul înduioşător...Chiar şi cele de azi au o oarecare inocenţă şi mă întreb de unde această calitate la un popor atît de complicat şi meditativ, ale cărui idei filozofico-religioase sunt atît de subtile că abia le poţi intui adîncimea.
Trimiteți un comentariu