Myrdal iubito,
Ştiu că te-am neglijat în ultima vreme şi am stat departe de tine, dar mai ştiu că ştii să ierţi. Şi, pentru că sărbătoarea Crăciunului este aproape, uite un fragment găsit pe blog-ul unui bun prieten în ale Ortodoxiei, Gigel Chiazna:
"Oare de ce simt oamenii nevoia să aprindă beculeţe multicolore în luna decembrie? Ce îi mână, ce ii îndeamnă să facă pe copiii, pentru că numai nişte copii s-ar putea bucura de un copac îmbrăcat în lumini. Dar nu este doar prefacere, nu cred că doar de dragul copiilor oamenii îmbracă pomii în lumini în luna decembrie, aşa cum nu doar de dragul copiilor sparg supermarketurile şi trag chefuri "fără număr" în această perioadă. Mai degrabă, manifestarea lor cred că se datorează faptului că ei intră în "spiritul iernii", un "spirit" destul de ciudat şi de neanalizat, dar îndrăgit de toţi şi aproape idolatrizat, pentru că oare ce ne-am face dacă nu ar fi Decembrie cu ale ei "sărbători" şi "cadouri"?
Nu vreau să intru prea adânc în analizarea acestui "spirit" pe care personal îl văd rod al unui alt spirit caracteristic lumii moderne, unul "nihilist" care îi îndeamnă pe oameni să caute pâine în gunoaie, apă în canalizare şi lumină în beciuri. Vreau să mă întorc puţin la lumină, la o comparaţie între lumina duhovnicească adevărată şi lumina "de ocazie" emoţională sau mai bine zis lumina pe care o doresc şi caută să o "instaleze" oamenii în această perioadă, ca şi cum ai putea aprinde la comandă bucuria şi fericirea pe data de 1 Decembrie - cu tot fastul care se cuvine - ca să o opreşti mai apoi discret şi rapid după 1 Ianuarie, pentru a o pune într-un colţ ascuns până la anul viitor. Am o mare îndoială că în lumina beculeţelor din cel mai mare brad din Europa "ridicat" anul acesta la Bucureşti - ca şi din orice alt brad sau vitrină "de crăciun" - mai exista măcar o scânteie din steaua care a răsărit acum peste 2000 de ani la Bethleem. Dacă o astfel de scânteie ar mai exista, luminile din ochii bătrânilor şi orfanilor părăsiţi prin azile sau prin alte părţi ar fi aprinse tot timpul anului. Pentru că lumină din acea stea nu se poate stinge, ea curge de la om la om, de la suflet la suflet, şi acolo unde se aprinde arde cu putere mare, doar dacă nu o stingem noi cu beculeţele multicolore ale instalaţiilor "de Crăciun" chinezeşti. "
Ştiu că te-am neglijat în ultima vreme şi am stat departe de tine, dar mai ştiu că ştii să ierţi. Şi, pentru că sărbătoarea Crăciunului este aproape, uite un fragment găsit pe blog-ul unui bun prieten în ale Ortodoxiei, Gigel Chiazna:
"Oare de ce simt oamenii nevoia să aprindă beculeţe multicolore în luna decembrie? Ce îi mână, ce ii îndeamnă să facă pe copiii, pentru că numai nişte copii s-ar putea bucura de un copac îmbrăcat în lumini. Dar nu este doar prefacere, nu cred că doar de dragul copiilor oamenii îmbracă pomii în lumini în luna decembrie, aşa cum nu doar de dragul copiilor sparg supermarketurile şi trag chefuri "fără număr" în această perioadă. Mai degrabă, manifestarea lor cred că se datorează faptului că ei intră în "spiritul iernii", un "spirit" destul de ciudat şi de neanalizat, dar îndrăgit de toţi şi aproape idolatrizat, pentru că oare ce ne-am face dacă nu ar fi Decembrie cu ale ei "sărbători" şi "cadouri"?
Nu vreau să intru prea adânc în analizarea acestui "spirit" pe care personal îl văd rod al unui alt spirit caracteristic lumii moderne, unul "nihilist" care îi îndeamnă pe oameni să caute pâine în gunoaie, apă în canalizare şi lumină în beciuri. Vreau să mă întorc puţin la lumină, la o comparaţie între lumina duhovnicească adevărată şi lumina "de ocazie" emoţională sau mai bine zis lumina pe care o doresc şi caută să o "instaleze" oamenii în această perioadă, ca şi cum ai putea aprinde la comandă bucuria şi fericirea pe data de 1 Decembrie - cu tot fastul care se cuvine - ca să o opreşti mai apoi discret şi rapid după 1 Ianuarie, pentru a o pune într-un colţ ascuns până la anul viitor. Am o mare îndoială că în lumina beculeţelor din cel mai mare brad din Europa "ridicat" anul acesta la Bucureşti - ca şi din orice alt brad sau vitrină "de crăciun" - mai exista măcar o scânteie din steaua care a răsărit acum peste 2000 de ani la Bethleem. Dacă o astfel de scânteie ar mai exista, luminile din ochii bătrânilor şi orfanilor părăsiţi prin azile sau prin alte părţi ar fi aprinse tot timpul anului. Pentru că lumină din acea stea nu se poate stinge, ea curge de la om la om, de la suflet la suflet, şi acolo unde se aprinde arde cu putere mare, doar dacă nu o stingem noi cu beculeţele multicolore ale instalaţiilor "de Crăciun" chinezeşti. "
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu